Uneori ne petrecem intreaga viata asemenea unui fotograf profesionist,observandu'i pe altii,formandu-ne modele perfecte, oferind evenimentelor nuante de alb sau negru,in functie de cum percepem "binele" si"raul".Nu lasam loc pentru gri.E totul sau nimic.Uneori realizez ca sunt acel fotograf care acorda prea multa atentie persoanei cu care se intersecteaza,si,involuntar,incerc sa scot in evidenta doar calitatile acesteia,petru ca fotografia sa fie mai reusita.Uneori o fac cum trebuie,alteori defectele ies la iveala si fotografia imi induce o stare de nemultumire...In cazul de fata,persoana..Cu siguranta,trebuie sa mai exersez.In momentul in care voi reusi sa imi incadrez subiectul in obiectiv in cel mai profesional mod posibil,stiind ca totul depinde de mine si de dorinta mea arzatoare,atunci voi obtine fotografia perfecta.Sunt totodata convinsa ca in jurul meu sunt fotografi cu ochiul format altfel,care nu vor lasa neapreciate acele subiecte pe care eu le-am abandonat din lipsa experientei si a dorintei de a incerca.
Acum ma bucur de "aparatul" cu ajutorul caruia observ totul in jur,incercand tot mai mult sa evidentiez trasaturile frumoase,placute ale modelului pe care mi-l aleg(sau se alege singur).Fotografia va fi perfecta doar prin exercitiu si prin a-mi imbunatati modul de a privi.Pana atunci,sunt alti fotografi,care ma observa la randul lor si care vor aprecia modelele cu mai mult profesionalism,in functie de experienta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu