Pe locuri,fiti gata,start!

S-a terminat cu iarna din suflete si se instaleaza caldura.Bunavointa oamenilor poate fi observata de la distanta,zambete mai multe si frunti descretite.Sa fie asociata caldura cu sentimentul de siguranta si de incredere in sine?Eu ma simt mai puternica de cand s-a incalzit afara.Nu e vorba de o putere mentala,ci de o imunitate mai ridicata,urmata de un curaj inexplicabil ce imi permite sa ma autodepasesc.
Calitatile celor din jur sunt recognoscibile acum mai mult decat inainte,intrucat oamenii renunta la mastile dure,aspre,inlocuindu-le cu inocenta,puritate si revenire la viata.
Asadar,nu lasati vietile voastre sa fie contagiate de modul altora de a vedea lumea,si indrazniti sa aveti propriile opinii,indrazniti sa visati,sa ingaduiti celorlalti sa viseze de asemenea si intariti-va curajul de a excela!Prin asta,nu suntem doar niste mecanisme functionabile ,dependente de o continua Confirmare,ci ne depasim conditia prin Auto-incurajare,prin Dorinta Arzatoare si Forta Realizatoare...

Simple stuffs..

De cateva zile ma simt ciudat.Ca si cum nu imi gasesc locul in lume.Ca si cum nu pot avea incedere in nimeni.Sunt pe cont propriu,si totul e ca si cum in jur,lumea se lupta si se intrece pentru "ceva" insignifiant..Nu reusesc sa inteleg fenomenul,dar stiu ca trebuie sa imi refac starea de bine si sa nu mai acuz in permanenta oboseala cumplita si lipsa de chef.

Zilele astea nebunie cu fetele!Un weekend grozav:amintiri,rasete,revederi miraculoase:)),noi planuri si idei trasnite!Astea suntem..Desi pana si fetele ma intreaba daca am patit ceva..e acelasi entuziasm,e acelasi zambet,doar ca e cumva tulburat de anumite stari bruste de seriozitate..Eu o voi numi maturizare,desi nu stiu daca e chiar asa.Maturizarea asta imi cam da bataie de cap,ptr ca ma face sa nu ma mai recunosc.Sunt si putin abatuta?Poate..E posibil sa fie din cauza lipsei de incredere in ceea ce e in jur,e posibil sa fie o mica nesiguranta..astea se rezolva cu timpul.

Am vrut doar sa expun "chestiunea zilei",sau a zilelor,ca a trecut ceva timp..

:XAcestea fiind spuse,va salut!

Tragedia veacurilor

Am rasfoit astazi o carte intitulata "Tragedia veacurilor".Trebuie sa recunosc ca nu mi-am putut intra foarte bine in rol,astfel incat sa inteleg despre ce se vorbeste.Titlul insa mi-a pus mintea la contributie..Intrebari...cea principala fiind"Care este,in opinia mea tragedia veacurilor?"
Raspunsul a venit la scurt timp..cea mai mare tragedie este faptul ca ni s-a ascuns si se continua a ni se ascunde adevarata putere pe care o avem fiecare dintre noi..Puterea inegalabila a mintii,modul in care ne putem creea propriile realitati,modul in care putem evada din realitatea impusa de ceilalti,modul in care putem controla lucrurile si felul in care se desfasoara eventimentele de zi cu zi...prin exercitiu.De ce se doreste aceasta dominare subtila?Pentru cei care duc manipularea pana la limitele imposibilului.Pentru un plus de castig,pentru supunere.Sa fim asadar simple marionete in mainile unor maestri papusari care ne vor purta intr-acolo unde ei doresc,jucandu-le propriul joc?Sau sa fim proprii nostri scenaristi,actori pe propria scena,construita pe ideile personale,pe incredere si curajul de a ne urma visele?Aleg sa joc dupa propriile reguli si sa trag cortina atunci cand eu doresc ca piesa sa se incheie.Pana atunci,vizionare placuta,si,de ce nu,curaj in a va juca cu maiestrie propriile piese de teatru!

Me again

Omul invata din greseli,nu?Caci am facut si eu o gafa maricica si acum incerc sa o dreg si nu prea am habar cum as putea face asta.Nu imi place sa gresesc,dar din asta trebuie sa invat,cumva..Este o experienta in plus,si cum lucrurile nu sunt sfarsite,pot ameliora situatia prin ceva munca si seriozitate.

Imi propun sa iau mai in serios lucrurile de care depinde viitorul meu si sa lupt pentru a ajunge acolo unde am planuit.Dorinta.Emotii puternice.Curaj si munca.Nu am nevoie decat de propria incurajare.Este gresit a nu-mi cere scuze,desi am gresit..dar sa incerc sa o indrept in orice chip?Imi puteti spune orgolioasa,dar ceva ma retine din a cere scuze de data aceasta.Sunt putin dezamagita de mine.Stiu ca pot,si stiu ca nu muncesc indeajuns.Deci voi lua atitudine!Odata cu schimbarile radicale din viata mea vreau sa aduc imbunatatiri pe orice plan.

Ce mare noroc am ca zambetul nu imi paraseste chipul oricate intrebari si nelamuriri as avea...Asta sunt!Ma caracterizeaza zambetul curat,inocent,entuziasmul si afectiunea.Dupa cum scriam candva,incep sa ma regasesc si sa vreau mai mult de la mine.Voi folosi timpul cum vreau eu si nu va exista plictiseala sau monotonie si nici clipe pierdute.Autodezvoltare.Singura,fara sa necesite ajutorul nimanui.Pentru ca pot si pentru ca ma identific cu asta.

In the morning..

E dimineata devreme..Imi beau cafeaua si ma pregatesc de o noua zi minunata.De ce minunata?Simplu.Pentru ca asa mi-am propus.Pentru ca stiu ca depinde de mine tot ceea ce va fi pe durata zilei.Nu'i loc de esec.

Sunt relaxata..si ma incalzesc sorbind puternic din ceasca fierbinte..Ce imi doresc de la ziua aceasta?Sa fiu mai calma.Plina de vitalitate.Dornica de a invata lucruri noi.Rabdatoare.Hotarata.Precisa.Curajoasa.Sa fiu eu insami!Daca fac asta azi,si in fiecare zi,pentru mine deja a venit primavara!

In search of happiness..

Cati dintre noi nu vad cum lucrurile importante din viata noastra dispar de la un ceas la altul?Nu ma refer numai la persoane,ci si la idealurile si visurile noastre.Putem rezista o zi,o saptamana,cativa ani,dar suntem condamnati sa pierdem..Trupul ramane in viata,dar sufletul primeste lovitura mortala mai devreme sau mai tarziu.O crima perfecta,in care nu stim cine ne-a asasinat bucuria,de ce sau unde sunt vinovatii.Si atunci?Incotro?Din acest punct se deosebesc doua feluri de oameni:sunt cei care se complac,care isi continua viata crezand ca "destinul" este cel care hotaraste,fara sa mai revina vreodata la starea de bine anterioara,sau sa aspire macar la o fericire mareata.Si sunt acei oameni care lupta.Care vad viata ca pe un sir de experiente,oportunitati si aventuri,si nu lasa nimic sa stea in calea fericirii "eterne" a sufletului.Cine are de castigat dintre aceste doua categorii?Cum probabil va asteptati,cei care devin constienti de puterea lor de a crea circumstantele si evenimentele in functie de Vointa.Ce alegem sa fim?

be you...be real!

Ce avem in jur?Sa fim atat de usor de influentat incat sa nu ne putem urma visele din cauza parerilor impartite ale celor ce ne inconjoara?Avem o atat de slaba vointa incat sa renuntam la ceea ce ne-am propus doar pentru ca lumea imprastie nemultumiri,nelamuriri?Unde ne este identitatea reala daca la fiecare pas acordam atentie la cu totul altceva decat ceea ce conteaza?Suntem maleabili?Suntem sociabili?Pana unde?Pana la a ne pierde adevaratele caractere,pana la a ne cufunda tot mai mult in confuzie si incertitudine?Pana nu demult ma intrebam cum sunt cu adevarat,pentru ca imi doream sa ma inteleg cu toata lumea in jurul meu,si am ajuns sa confund sociabilitatea cu schimbarea a ceea ce sunt,ca sa ma potrivesc decorului.Si ce ramasese din "Eu" cea veche?Nimic.Viata mea era plina de bune intentii "ucise" de prieteni.I can be whatever i want,cum am spus intr'o postare anterioara.Nu depind de nimeni cand vine vorba de ceea ce vreau sa realizez in viata.Cu voi cum e?

Friendship:X

Grozav de bine mai e cand poti savura o clipa libera cu un prieten bun..Prieten adevarat.Sunt greu de gasit,intr-adevar...dar ce implinit te simti cand ai alaturi un prieten real.Care te asculta,care te sustine,care te intelege perfect..iti completeaza fraza!Cat de grozav este sa impartasesti aceleasi experiente cu o persoana draga,sa iti amintesti la o ceasca fierbinte de ceai tot ceea ce te leaga de acea persoana..Sa ai ce invata,si sa fii la randul tau un exemplu..Sa poti fi un sustinator,si la randul tau sa fii sustinut..sa nu fii judecat,sa fii apreciat pentru ceea ce esti,si la randul tau sa apreciezi in acelasi fel.Iar terapia prin cumparaturi nu ar putea functiona fara ea.

Un prieten adevarat iti stie slabiciunile,dar iti arata calitatile,iti simte temerile dar iti intareste credinta,iti cunoaste ingrijorarile,dar iti elibereaza spiritul,iti recunoaste defectele,dar iti subliniaza posibilitatile....

Pentru rasete in surdina la cafea. Pentru rasete cu pofta la un spectacol. Pentru rasete in hohote la bar. Iti multumesc. Rasul cu prietenii e ceea ce te elibereaza.

Noi suntem fotografii...

Uneori ne petrecem intreaga viata asemenea unui fotograf profesionist,observandu'i pe altii,formandu-ne modele perfecte, oferind evenimentelor nuante de alb sau negru,in functie de cum percepem "binele" si"raul".Nu lasam loc pentru gri.E totul sau nimic.Uneori realizez ca sunt acel fotograf care acorda prea multa atentie persoanei cu care se intersecteaza,si,involuntar,incerc sa scot in evidenta doar calitatile acesteia,petru ca fotografia sa fie mai reusita.Uneori o fac cum trebuie,alteori defectele ies la iveala si fotografia imi induce o stare de nemultumire...In cazul de fata,persoana..Cu siguranta,trebuie sa mai exersez.In momentul in care voi reusi sa imi incadrez subiectul in obiectiv in cel mai profesional mod posibil,stiind ca totul depinde de mine si de dorinta mea arzatoare,atunci voi obtine fotografia perfecta.Sunt totodata convinsa ca in jurul meu sunt fotografi cu ochiul format altfel,care nu vor lasa neapreciate acele subiecte pe care eu le-am abandonat din lipsa experientei si a dorintei de a incerca.
Acum ma bucur de "aparatul" cu ajutorul caruia observ totul in jur,incercand tot mai mult sa evidentiez trasaturile frumoase,placute ale modelului pe care mi-l aleg(sau se alege singur).Fotografia va fi perfecta doar prin exercitiu si prin a-mi imbunatati modul de a privi.Pana atunci,sunt alti fotografi,care ma observa la randul lor si care vor aprecia modelele cu mai mult profesionalism,in functie de experienta.

Ugly truth..

De ce te temi de cea din urma zi a ta?

Ea nu contribuie mai mult la moartea ta decat fiecare celelalte..

(Montaigne)

Behind everything...is life!

Viata cea de toate zilele nu-i decat un patinaj pe o pojghita subtire de gheata,goana unei insecte dupa apa pe luciul adancurilor.E de ajuns sa calci mai apasat,sa insisti mai mult si te-ai prabusit;si te pomenesti zbatandu-te in acel element periculos si strain.Dragostea aceasta de pilda,pur si simplu nu rezista daca te gandesti mai mult la ea;te tine la suprafata numai daca nu te opresti sa te gandesti.Reflectia,insa,este necesara;trebuie sa treci o data prin acea pojghita subtire si sa te afunzi in adancuri.Si totusi continui sa patinezi disperat,nebuneste...

Words..

In cea dintai dragoste luam sufletul cu mult inainte de timp,mai tarziu luam trupul cu mult inainte de a lua sufletul,si cateodata nu luam sufletul deloc...

"Invata sa traiesti mai mult cu tine insuti decat cu altii(fara ca pentru asta sa te iei prea in serios nici pe tine,nici pe altii)si mai presus de toate sa nu lasi niciodata in fata ta un minut de vid in care sa se infiltreze plictiseala."
(Eric de Bisschop)