Change is good..

Ma gandesc la schimbare.Cat de benefica poate fi uneori schimbarea pentru fiecare din noi..A te obisnui sa traiesti la un anumit nivel si a accepta mediocritatea doar din teama de a incerca ceva mai bun..Asta e trist.Comfortabilitatea nu duce nicaieri.Nu ne dezvoltam.Nu se numeste asta Viata Adevarata..Ceea ce facem este sa ne multumim cu un nimic care nu mai e satisfacator,dar ne permite sa ne pastram creierele intacte,pentru ca nu ne mai obosim sa gasim solutii,pentru ca indiferent daca ne place sau nu,acceptam cu usurinta sa nu facem nimic cu vietile noastre..Imi place sa imi traiesc viata astfel:mai degraba fac ceea ce imi doresc si exista riscul de a nu fi multumita,decat sa ma intreb toata viata:Oare cum ar fi fost daca..?

"Pierdem atat de multa vreme si suntem atat de preocupati in a ne tine biata inimioara in puf, nu care cumva sa fie ranita, nu care cumva sa bata in plus de stres, nu care cumva… sa traiasca. Pai de aia ne-a fost data? Nu. Nu de aceea. A fost lasata sa bata, sa bata cu putere pana la ultima suflare."(Lucian M.)

Asteptând toata viata marea fericire înseamna a-ti numara clipele de fericire pe degete. Nefericirea e data de incapacitatea de a-ti satisface o dorinta.

Mask power..

Ce se ascunde sub aceste masti pe care le purtam cu totii zi de zi,clipa de clipa?Ce se ascunde sub figurile impunatoare,uneori rautacioase,alteori inocente?Uneori rabdatoare,sau fals incantate,alteori atente sau nepasatoare?Exista fragilitatea:acea calitate pe care cu totii o avem,acea incantare neobisnuit de fireasca..acea sensibilitate pe care oamenii cu adevarat mari o pot manifesta in viata de zi cu zi.De ce asa?Pentru ca avem temeri..pentru ca nu avem curajul de a trata lucrurile la justa lor valoare,pentru ca ne pasa prea mult de ceea ce spun cei din jur,pentru ca vrem prea mult sa dovedim ceva -prin toate actiunile noastre.La ce folos?Asta sa mi-o spuneti voi daca aveti un raspuns,ca eu nu inteleg..De ce sa ne fie teama sa ne urmam visurile?Cel mai "rau" lucru care se poate intampla este sa ni se indeplineasca,caci daca asta nu se intampla,nu are loc nicio schimbare.De ce sa ne fie teama sa cerem?Care ar putea fi efectul negativ?In cel mai rau caz,stagnam la nivelul de la care am pornit.Dar daca reusim?"Viitorul apartine celor care cred in frumusetea viselor lor",dupa cum incearca sa ne atentioneze Pam Brown.Nu inceta sa visezi!Fiecare secunda poate insemna un nou inceput.E vorba de alegere.Alegerea ta!

Intrebari nelipsite..

Ma simt cuprinsa de un sentiment de maretie,de o energie pozitiva care atinge cote maxime,si ma face sa gandesc dincolo de aparente..Pana unde putem ajunge prin perseverenta,prin munca,prin a ne intrece propriile asteptari?Cat de mult putem creste in valoare,in putere,si ce anume putem face pentru asta?"Mai presus de orice,sa te cunosti pe tine insuti cu adevarat!",cum zice bunul nostru prieten,Shakespeare...care mare dreptate avea!...Cine suntem?Ce anume vrem de la viata?Pentru ce anume luptam?Care e scopul existentei noastre?Ce anume simtim de fapt si de ce?...Aceste intrebari,si multe altele pe deasupra sa ne fie vesnic prezente in minte..ca altfel..inca un pas,sau jumatate de pas inapoi,si ne vom afunda pana deasupra capului in abisul imbecilitatii!

Un gand e de-ajuns..

Suntem eu...tu..si linistea patrunzatoare in care ne adancim tot mai mult..Ce facem aici?De ce impreuna?Raspunsul e simplu...pentru ca asa am ales!Te privesc,si tot ceea ce vad imi insenineaza privirea,tot ceea ce simt imi inunda fiinta,tot ceea ce spui imi incanta auzul..Suntem doar noi..pe cont propriu,dar impreuna in acelasi timp..E prea mult?E prea putin?E doza perfecta,e atmosfera in care ma pot pierde cu usurinta pentru a intelege ceea ce sunt..Nu esti un simplu "tu",ci esti acel"tu" care ma ajuta sa ma descopar,care ma incurajeaza sa visez si sa nu renunt la ceea ce imi doresc..Esti acel elixir care imi suplineste pofta de viata,acea puternica vraja care imi va largi orizonturile prin felul sau de a percepe lumea..Suntem noi doi..intr'o realitate pe care noi am format-o..Sunt eu..in bratele tale pline de caldura,in care ma topesc vazand cu ochii..Iar tu..soptindu-mi realitatea in ureche,cu varful buzelor tale gingase si atente..facandu-ma sa tresar la orice accent.

Caldura nu e...decat sufleteasca.

Cum trece timpul..Nici bine nu imi intru in ritm ca trebuie sa ma acomodez cu o noua situatie...

De exemplu frigul..azi credeam ca o iau razna incercand sa ma lupt cu temperatura aceasta care amorteste tot ceea ce ii sta in cale..
Pe mine insa nu m-a amortit..m-a facut sa ma simt vie,mai vie ca niciodata!Si nu ceea ce se intampla in exteriorul meu imi trezeste aceasta senzatie de confortabilitate si stabilitate,ci interiorul meu pe care ma straduiesc sa il cunosc pe zi ce trece mai mult.In interiorul meu se produce o schimbare majora,pe care nu o pot asocia cu niciuna din experientele anterioare..si culmea ca e la orice nivel,imi influenteaza modul de viata pe toate planurile,si asta e grozav!Pentru ca schimbarea e pozitiva...pentru ca devin mai multumita de ceea ce sunt.My mood today in two words:fericita si visatoare!

Oare ce-ar fi?...

Ce-ar fi sa ne putem trai vietile dupa bunul nostru plac,asa cum am vrea sa ni le amintim maine?Sa avem mereu o bucurie imensa in suflete,sa avem in permanenta un zambet intiparit pe chipurile senine..
Ce-ar fi sa putem aprecia tot ceea ce exista in vietile noastre?Sa iubim natura...Ninsoara asta calma,ce duce fulgii intr-un tango bine executat spre pieire...Ce s-o intampla de fapt cu fulgii cand se topesc?Ce s-o intampla cu pasarile dupa ce si-au incheiat socotelile pe Pamant?Ce simt frunzele copacilor cand nu mai au forta de a mentine verdeata si se prabusesc lent,spre a fi calcate de orice trecator?Sunt forme de viata,nu?
Cata importanta acordam acestor aspecte ale vietilor noastre supraaglomerate,superepuizate?Cand ne facem timp sa ne gandim?La viata...la ceea ce simtim,la ceea ce se petrece cu frumusetea din jurul nostru..Ne punem intrebari?Sau trecem nepasatori prin viata,considerand-o o datorie pe care cand o terminam de achitat suntem liberi sa murim?Atat sa insemne viata?

Just being' who I am...

Din nou am o stare speciala,ca cele in care iau pixul in mana si scriu..M-am hotarat insa sa intru direct in schema,deschizand pagina de blog si ocupandu-mi tronul:))..
Astazi abordez o tema noua,privind acelasi subiect..EU..E cel mai placut sa vorbesti despre tine,oricum:))..Ma gandesc la mine si ceea ce vad este o persoana noua;pe zi ce trece mai diferita,care nu stiu insa incotro se indreapta exact,dar stiu ca drumul pe care l-a ales este unul grozav,pavat cu experiente de neuitat.
Ceea ce sunt acum?N-as putea spune exact..Sunt fata aia pe care o vezi pe strada deloc grabita,care observa detaliile in timp ce isi parcurge drumul obisnuit,fata aia care are castile in urechi si pare ca se gandeste cine-stie-unde.Sunt acea fata care zambeste cu intreaga ei fiinta la orice lucru placut,fata aia entuziasmata,deschisa si inarmata oricand cu un gand bun,cu o privire amabila,cu o voce calda.Asta sunt eu.Asa ma vad din exterior.Cine ma vede altfel,nu se uita de unde trebuie:))
Ce as vrea sa fiu?Cred ca as vrea in mod special sa imi imbunatatesc aceste abilitati de a fi vesela si calma indiferent de situatie..As vrea...sa dau frau liber tuturor simtirilor mele si sa nu ma intereseze de cum sunt privita..Sa fiu aceeasi fata echilibrata,cu simtul umorului,dar sa-mi permit uneori sa reactionez din impuls..Mi-ar placea sa risc pentru ceva cu adevarat deosebit.Visez sa cunosc...mult din ceea ce se poate cunoaste..chiar din ceea ce nu se poate cunoaste.Si vreau cu adevarat sa fiu mai detasata de ceea ce se intampla in jurul meu."Nu cresc eu mare?Le fac si pe astea..":))
E ceva ce n-am mai facut de mult...autoobservare..sunt sigura ca am si parti negative,pe care n'o sa le expun ca sa le devorati precum lupii hrana:)).. Cine ma cunoaste,stie cum sunt..Dupa aceasta stare de constientizare imi dau seama ca pana si numele mi se potriveste perfect...
Asa ca va salut si raman sa ma bucur de starea aceasta noua care m-a cuprins,raman in aceasta lumina care a patruns pana si in cele mai opace spatii ale fiintei mele dificile si complexe.Seara buna!

Asculta...

Asculta cat e de frumoasa la auz..
Asculta Linistea deplina..
Auzi ce are zumzetul de spus
Asculta Luna plina…
Asculta stelele ce parca iti marturisesc
Ale eternitatii taine multe
Asculta glasul Soarelui ceresc
Ce lumineaza mandrul munte..

Ce’auzi cand taci in miez de noapte?
Cand tot ce faci e sa respiri?
Ce-ar fi sa treci subit de moarte
Indestructibil sa devii?
Cum e sa te gandesti la toate
Sa n-apuci insa a grai?
De ce sa treci direct la fapte
Cand poti s’auzi doar soapte vii?


E-atat de plin de incantare
Si mandrul Tata cand te vede..
Caci nu te limitezi la neschimbare
Ci vrei mai mult in tine-a crede..
Si stii ca poti,lucrezi din ce in ce mai mult cu tine
Si contruiesti pe zi ce trece
Caci nu te multumesti cu ce se spune
Chiar vrei pe tine’a te intrece..
Si o sa reusesti..!

Precious moment..

Moment de liniste..doar zgomotul pixului care mazgaleste agresiv coala de hartie(asta tinand cont ca textul a fost conceput seara,inainte de culcare,in pat).Astfel ma inunda gandurile.Si sunt de toate felurile:si frumoase,si rautacioase,si temeri,si hotarari,si zeci de intrebari...
Am momente in care n-am nimic de zis.Si-mi asez in fata caietul mult iubit,iau pixul in mana si scriu..scriu tot ce imi trece prin minte.Ma gandesc la scoala,dar atat de mult imi displace acest gand,incat ma orientez spre orice altceva.Temeri...Despre asta as putea bodogani toata noaptea.In primul rand sunt constienta ca teama izvoraste intotdeauna din ignoranta si ca este doar un produs al mintilor noastre slab luminate:)).In schimb,am o senzatie de teama noua,mult diferita de pana acum.Ma simt putin speriata vazand cat de mult ia amploare schimbarea mea.Zi de zi devin mai interesata,prin definitie deci,mai interesanta.Incep sa renunt la ideea ca viata tine de lumea exterioara si de ceea ce fac altii in jurul meu,si ma focalizez si pe propria persoana.Sunt intr-o stare de autoobservare continua,de autoeducare,de autodezvoltare.
Vreau sau nu...mintea mea "danseaza" dintr-o parte in alta,nepermitandu-mi a scriuc eva concret.Sunt atat de fericita!Simt ca ma regasesc!Sau....poate abia acum incep sa ma cunosc cu adevarat,si imi place,imi vine sa strig de bucurie..."Hey,eu chiar mi-am dat seama ce ar trebui sa fac cu viata mea!".Nu ma mai simt o ratata intr-o mare de oameni cu care nu am nimic in comun.E clar ca am ceva de facut cu viata mea.Ceva ce altii refuza sa faca,irosindu-si timpul cu nimicuri si fleacuri.
Si ma gandesc...la mine,la ceea ce am,la ceea ce zilnic primesc,la ceea ce am aflat,si ceea ce inca caut sa aflu..
Si iata-ma experimentand,iata-ma dornica de a dobandi acel "ceva" pe care unii nici macar nu il percep ca fiind posibil..Dar asta sunt acum..Si asta imi place sa fiu,e starea cu care ma identific cel mai bine.O invingatoare!

Se cere tacere...

Se cere tacere. ..
Am mai pierdut o inima mare
Ne-a parasit un suflet maret
E multa durere…
Cui sa mai spunem “profesore drag”?
Cui cerem sfaturi?
Cui sa zambim cand ne-ntampina-n prag?
Cui multumim pentru sprijin?
Al nostru profesor ne-a invatat despre viata
Nu doar obiectul in sine-si iubea.
Ne-a aratat ce-I respecul,si nu doar o data
Speranta in noi o-ntetea.
Am fost mici de tot
Prin el am crescut..
Prin vorbele-I blande si bune
Am fost atat de mici..
Si el ne-a-ndrumat
Ne-a introdus cu sclipire in lume.
Ne vei lipsi,profesore scump
Ai fost mult mai mult decat mentor.
Ne-ai fost un parinte..
Ne-ai fost prieten bun
Ne-ai fost un exemplu de viata!
Cu siguranta trai-v-ai in noi de acum
Si nu vei muri niciodata.
Caci tu ne-ai format
Caci tu ne-ai iubit..
Prin tine noi sta-v-am in fata...

(in memoria domnului profesor Stan)