Mereu am pretins ca o iau de la capat, schimbata, mai matura, mai rezervata in ceea ce priveste implicarea emotiilor. Realitatea e ca desi ma simteam diferit, eram mereu aceeasi, naiva, visatoare, incapabila sa gandesc la rece situatiile in care ma vedeam direct implicata.
Intr-adevar e nevoie de un factor extern extrem de puternic ca sa schimbe ceva in principiile si convingerile unui om. Si am avut norocul sau nenorocul sa ma lovesc de acesta, sa ma trezesc la realitatea mediocra din care fac parte, sa inteleg cum fuctioneaza lucrurile cu adevarat intr-o societate meschina, in care desi am mai spus, nu am avut convingerea ca fiecare isi urmareste propriile scopuri si nimic nu e facut cu drag sau gratuitate. Pentru prima data ma simt cu adevarat renascuta, desi, asemenea pasarii Pheonix, m-am ridicat din propria cenusa... Sunt usor deznadajduita, dar inteleg necesitatea acestui experiment fara de care nu m-as fi dezmortit nici pana la ora actuala.
