Imi trec atatea prin minte acum, incat nu vreau sa le las sa se degradeze intr-un cufar prafuit al uitarii... Ma simt mustrata, pentru prima oara, cu adevarat.. am crezut ca de vina e singuratatea in care ma cufund.. dar realizez ca putina singuratate face bine inimii cateodata. Putina introspectie, putin curaj sa recunosti ca undeva nu ai fost suficient de bun sau ca ai ranit prea multe persoane, nu din rautate, ci din nepasare..
Ma macina ganduri intepatoare de mult timp....dar pana azi, pana acum..am avut parca un scut impenetrabil care nu lasa decat sa fiu zdruncinata cate putin, si-apoi sa devin din nou puternica si inabordabila. Cineva spunea ca sub aceasta masca se ascunde cea mai fragila si mai naiva persoana. Acum ii dau dreptate. Adevarata mustrare nu a venit din nimic... ci din faptul ca am fost asa o scorpie si asa o dezinteresata...si cand cu adevarat am realizat, eram sigura ca am pierdut. Exista oameni care acorda o sansa. Nu o a doua sansa..nu o a treia... cine stie a cata... Si nu o merit..realizez ca toata viata am primit fara sa merit( parinti exceptionali, prieteni adorabili, profesori extraordinari, colegi cu adevarat speciali, caldura si dragoste, si chiar si rezultatele mele atat de mari fara pic de truda). Cand spun ca nu meritam, sunt blanda cu mine, pentru ca stiu ca ceea ce trebuia sa primesc de fapt erau doar replicile rautatii si a nepasarii cu care am tratat totul. Am primit in schimb sanse...
Pentru asta multumesc, pentru ca printr-un simplu mesaj...in seara asta m-am bucurat- dupa ce m-am simtit mizerabil..pentru ca acest simplu mesaj mi-a deschis ochii...in legatura cu felul in care ma vedeam eu a fi...si cum sunt cu adevarat..
