Muzica la maxim. Simt o sete disperata de a imi rataci gandurile printre versurile atat de realiste ale unor piese de mult abandonate intr-un folder..
Ravasire, instabilitate, inexplicabila teama. Am ceva ce nu mi-am imaginat ca voi primi vreodata, si sunt intr-o stare de imbatare a simturilor, extaz si in acelasi timp dependenta..
Nu pot sa renunt la ceea ce am, si totusi sunt obligata sa o fac. Cele mai frumoase clipe din viata mea se vor sfarsi,asa cum se sfarseste treptat lumina zilei odata cu apusul soarelui cel minunat. Soarele meu va apune curand, iar urmatoarea lumina este imprevizibila, poate chiar nedorita.
De ce as vrea sa se termine? Dar ce as putea face sa opresc asta? Destinul ne joaca "pe degete" intr-un mod inexplicabil, o piesa perfecta de teatru in care aceste papusi fragile nu au nicio putere..
Dansul marionetelor se incheie, intr-un final de data aceasta deloc fericit..
Raman insa cu cele mai grozave amintiri, dar cu un gol in suflet in acelasi timp...pentru ca dupa aceasta unica experienta,ma simt schimbata in totalitate.. si ma simt oarecum abandonata..
Imi va ramane adanc intiparit in minte si inima..
