Iubitul meu,
exact cum am presupus ca se va intampla, ai spulberat orice iluzie de a te fi dat iutarii inca de pe acum. Zadarnic ma lupt cu demonii ce ard in mine infierbantandu-ma de dor. Ma simt dominata de sentiment si simt ca nu mai suport. Reusesc totusi sa te las sa respiri. Presupun ca de fapt, asta ti-ai dorit inca de la inceput. Sa nu te simti nicidecum indatorat.
Savurez pe deplin cartea pe care am inceput-o*Fluturi), reusind sa vad lucrurile diferit datorita ei. Desi prezent in continuare in mintea si in inima mea, pastrandu-ti inca amprenta pe trupul meu insetat, va trebui totusi sa meriti atentia mea. Cand spuneam ca ti-am pasat tie mingea, la asta am incercat sa ma refer. Mi-era o teama de nedescris ca facebook-ul te va aduce din nou sub privirile mele si ca nu voi suporta fluturasii care-mi zumzaie bizar prin stomac. Sunt si eu surprinsa ca au inteles, dragii de ei, ca trebuie sa se lase manipulati. Asa ca nu-ti voi scrie, chiar de-mi doresc enorm sa stiu cum esti. E greu, iubitule, pentru ca nu mi-au placut niciodata jocurile astea de-a indiferenta. Ma lupt zilnic cu orgoliul meu intangibil, ca sa te pastrez in inima mea la fel de perfect si de adorabil cum erai cand ai patruns in ea. De nu ma vei ajuta si tu, mi-e teama ca se va stinge dragostea asta pe care o am, fara sa fi apucat sa iti servesc macar o doza din ea. De se va stinge, stiu sigur ca moarta va ramane, iar eu imi doresc prea mult sa nu mi se intample.
Am inceput sa cunosc oameni noi. Unii mi se par interesanti de la distanta, dar refuz inca sa dau uitarii tot ce am trait cu tine. A fost prea mult? Sau poate prea putin? A fost doza perfecta, motiv pentru care astept nerabdatoare sa-mi curga din nou prin vene drogul pasiunii implinite. Si nici macar nu mai pot fi impresionata. De fapt, nu imi doresc sa sarut alte buze, nu imi doresc sa-ti stearga cineva amprenta de pe trupul meu, sau sa o murdareasca. Ma mangai usor si inca iti simt mirosul, inca iti simt degetele plimbandu-se de-a lungul intregului meu corp, iti simt palmele strangandu-mi carnea si unchiile scriindu-ti numele pe spatele meu! Iti simt respiratia accentuata in ureche si tresar de fiecare data ca in cel mai teribil orgasm. Te aud strigandu-mi numele de parca eram singura ce te putea elibera si salva...Eram acolo, iubitule, dezbracata atat de haine, cat si de mastile pe care le-am purtat la randu-mi, ca sa acopar semnele neimplinirii. Unica, reala, cum poate doar tu ma vei fi cunoscut. Eram langa tine, mai vie ca niciodata, dorindu-mi si speand temeinic sa nu ma trezesc.
Ma hranesc cu amintirile, imi reimprospatez memoria in fiecare seara, ca nu cumva sa fi ratat vreun amanunt sau sa il fi uitat. Mereu ca prima si ultima data, ca si cum inaintea ta nu imi amintesc sa fi existat ceva, iar dupa tine, nu vreau sa mai existe...
Mi-e greu sa cred ca toate acestea constituie doar o pasiune trecatoare. Din acest motiv imi permit sa-ti spun ca te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu