Scrisoarea nr. 3

   Scumpul meu, imi bantui mintea permanent. Dar exceptand golul imens pe care il am in suflet si durerea care nu-mi da pace, mi-am amintit cu drag de toate ipostazele in care te-am cunoscut. Mi-am dat seama ca ar trebui doar sa iti multumesc pentru momentele glorioase si sa nu ma mai intreb continuu de ce. Prea multe intrebari nu ma vor face sa trec mai usor peste linistea asta care s-a instalat intre noi, ci din contra, imi vor aprofunda gustul amar.
   Am vrut sa nu mai stii nici tu nimic de mine. Dar e al dracului de greu! Aseara am comis o mica eroare de rationament si ti-am trimis un mesaj. Cartea pe care mi-am cumparat-o s-a dovedit a fi extrem de erotica, asa ca m-am trezit identificandu-ma cu trairile protagonistei. Fapt care m-a tulburat. Mi-am dat seama imediat ce atractie incontrolabila a fost intre noi, fiorii si caldura cu care ma luptam de fiecare data cand te priveam sau te aveam in preajma... Recunosc ca am incercat din rasputeri sa ma opun, sa nu fi sot atat de usor de sedus, dar a fost suficient un gest al tau sa stiu ca voi ceda indubitabil acestui farmec. Mi-am dorit cu toata fiinta sa traiesc, sa experimentez aceste lucruri, astfel incat acum nu pot decat sa ma bucur ca s-a intamplat. Fara sa mai astept.
  Probabil daca mi-ai fi raspuns la mesajul de aseara nu as fi regretat amarnic de dimineata ca am avut aceasta scapare. Chiar imi simteam trupul febril, tremurand, dorinta aprinsa dintr-o data, retraind fiecare clipa cu tine pe parcursul lecturii mele nocturne. Am terminat cartea astazi, ceea ce ma face sa ma intreb cu ce imi voi ocupa si amorti timpul liber ca sa mi te scot din minte. Imi face mult rau sa ma gandesc ca s-ar putea sa nu valorez nimic in ochii tai acum, ca pasiunea nebuna s-a stins si ca nu ma vei considera decat una in plus intr-o lunda lista de cuceriri. Dar chiar si asa sa fie, pentru mine a fost unic, enervant de minunat si inexplicabil de pasional. Asa ca am ales sa traiesc cu asta. Astazi, iubitule, am hotarat sa te inchid intr-un sertarel in sufletul meu, de unde sa nu te scot niciodata, nici chiar de te vei intoarce.
   Oscilez intre a te privi cu raceala sau a te saruta nebuneste cand te voi revedea. Oricare dintre acestea va fi, te vei convinge tu singur, inainte sau dupa ce vei fi citit randurile mele. Dar in ciuda a ceea ce voi alege sa fac, sa stii sigur ca locul din inima mea nu ti-l va lua nimeni  vreodata. Poate voi fi timida, tacuta, ironica, cum am mai fost, sau taioasa. Poate imi voi prinde bratele in jurul gatului tau si voi uita de tot ce am simtit in speranta sa mai fii al meu macar o data... Sau poate voi astepta nerabdatoare un semn, un gest cat de mic inainte de a avea vreo reactie. Cert este ca voi tremura de emotie, ca voi fi in continuare infierbantata de dorinta si ca ma voi bucura de orice imagine a ta, inabordabila sau adorabila fie ea, lasandu-mi inima sa zambeasca.
  Cred ca ti-am scris suficient pentru azi. Intampin dificultati in a-mi pastra coerenta in scris, cand tot ce am in minte acum sunt flash-back-uri cu trupul tau gol asezat peste mine, privirile tale ucigatoare, de parca ai fi fost un animal infometat ce ai ravnit la prada.. timp indelungat. La fel ca aseara sau in oricare alta seara, as da orice sa te am aici! Dar nu esti...si am inceput sa accept absenta ta.
  Daca voi face sau nu parte din viata ta conteaza mai putin acum, cand am inteles ca probabil presiunile mele te-au distantat...Imi pare rau! Am hotarat totusi sa nu ma mai ingrijorez pentru maine...
  Asa ca te sarut si te imbratisez cu dragoste! Iar de ma vei suna sau nu.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu