Am incetat sa mai numar zilele de cand ai plecat. A devenit mult prea dureros sa mai sper ca te vei intoarce sau ca vom fi impreuna din nou.
Poate ca pentru tine nu inseamna nimic, poate ca m-ai uitat, asa cum uiti o zi mohorata si ploioasa intr-o saptamana insorita. Sau poate ca am fost doar un episod in filmul vietii tale, si nu am insemnat decat o experienta mai mult sau mai putin placuta, pe care ai repezit-o in agenda trecutului. Dar pentru mine....Dumnezeule, cred ca din acest motiv m-am hotarat sa iti scriu! Pentru ca m-ai marcat, pentru ca ti-ai pus amprenta in viata mea atat de profund incat este imposibil sa nu lasi rani sau cicatrici.
Printre lacrimi imi vine sa rad isteric! O singura saptamana cu tine mi-a intors lumea cu susul in jos. Spuneam cu un zambet de superioritate ca nu s-a nascut barbatul sa ma faca pe mine sa simt. Probabil asta ti-a starnit interesul si ai vrut sa imi demonstrezi ca tu poti? Prea multe scenarii reluate si abandonate, prea multe intrebari nu ma lasa sa dorm noptile...Sa fi fost doar un joc ordinar?
Iubitule- macar aici iti pot spune asa, pentru ca esti iubitul pe care mi l-as fi dorit neconditionat in bratele mele! Nu doar ca m-am indragostit, ci am indraznit sa las barierele jos si sa sper ca esti sincer si tu si ca de data asta va functiona. Iti marturisesc ca am petrecut in bratele tale clipe inimaginabile, ca m-ai facut sa tresar la auzul vocii tale, sa tremur doar cand te priveam, sa ard de dorinta, sa ma topesc lent sub privirile tale, sa traiesc la intensitate maxima orice contact cu pielea ta, cu mirosul tau...pe care il simt si acum cand ma imbratisez in camera mea.
Cum parca ti-am spus, am facut dragoste cu tine in mintea mea de prea multe ori pana sa se intample cu adevarat. De fiecare data mai curioasa, mai plina de pasiune, mai fericita; dar niciodata la intensitatea cu care am facut-o cand in sfarsit a fost real! Si stii ce e cel mai dureros? Faptul ca ma puteam multumi cu momentele alea, fara sa ma iluzionez, fara sa ma gandesc ca as putea fi atat de fericita zi de zi, in bratele tale. Asta e ceea ce nu inteleg. Si iti caut atatea scuze, iti gasesc atatea pretexte, numai sa nu accept ca a fost doar un joc. Mi-ai spus ca ma iubesti...mi-ai spus ca te completez si ca sunt tot ce ti-ai putut imagina! Sa le ia naiba de cuvinte! Mi-ai repetat ca nu-ti ies din minte, ca te doare sa pleci, ca ti-am sfarmat concepte, ca te-am ucis din priviri si te-am otravit prin saruturi.... Mi-ai repetat ca iti doresti sa rezistam distantei...Iubitule, astea ce au fost de fapt? Mi-e greu sa cred sau sa accept ca a fost un teatru ieftin, pentru ca parerea mea despre tine e alta...si sincer pari un barbat cu principii. Asta nu ma lasa sa dorm noptile!
Ai tu idee de cate ori visez ca imi scrii, ca ma suni? Ai idee in cate dimineti ma trezesc cu mana pe telefon, verificand daca a fost sau nu real ca am vorbit? Ma trezesc cu telefonul in mana, asa cum adorm, sperand sa nu ratez nici o veste, nici o explicatie ce mi-ai putea oferi, fie ea buna sau rea..Si, mai ales..iti poti macar imagina confuzia ce ai lasat in urma? Ma prefac, ma mint ca sunt bine, imi pun in fiecare dimineata masca de "happy face" si pornesc la drum. Inca o zi fara tine. Oare cat mai dureaza? Oare va mai fi macar o zi cu tine?
Pentru mine e prea mult ceea ce se intampla.. Sa fi fost un plan al tau, avand ca scop exact acest deznodamant? Dar nu as intelege de ce.. Nu ti-am facut nimic rau, nu am ranit pe nimeni drag tie, nu cred sa fi avut vreun motiv real sa faci asta. Si totusi, daca sunt vinovata de ceva, sunt vinovata ca te iubesc. Oare tu ai sentimente? Ai dubii? Ai ganduri ce nu te lasa sa dormi?
Oricare ar fi raspunsul, am doar amintiri frumoase cu tine. Pentru o scurta perioada, am fost fericita! Am fost plina de energie, iluzionata, dornica sa fac mai mult pentru noi. Nimic nu va schimba ceea ce am simtit. Iar intrebarile probabil nu-si mai au rostul, iar raspunsurile nu stiu daca m-ar ajuta sa ma simt mai bine. Iti multumesc insa ca mi-ai aratat ce inseamna sa iti pierzi capul. Am citit doar in carti despre asta, si nu credeam ca ar putea fi decat pura fictiune.\
Lasand deoparte drama asta interminabila, vreau sa stii ca m-am bucurat sa imi incredintezi ceva important tie. M-am simtit speciala, am sperat sa fie vorba de minimum de incredere pe care o ai in mine. Odata cu actiunile tale, sau mai bine zis non-actiuni, am inceput sa ma intreb daca nu a fost de fapt si asta un scop, de a tine departe de cei dragi acele hartii. La urma urmei, cine eram eu ca sa conteze parerea mea vis-a-vis de asta?
Iti marturisesc a in seara aceea, desi nu am dormit acasa, mama a fost curioasa si paranoica si ti-a invadat intimitatea cu gandul de a ma proteja de eventuale neplaceri. Probabil ca daca nu se intampla asa, nu as fi fost curioasa nici azi sa stiu ce anume pastrezi cu atata grija. Stii de ce? Pentru ca esti special pentru mine, atat de special incat as fi asteptat indelung sa imi spui tu lucrurile despre care ti-e teama sa vorbesti cu altii. Am luptat, as fi luptat sa iti castig increderea si sa iti dai seama ca pot fi langa tine neconditionat. Desi am aflat, am decis sa ma intalnesc cu tine la cafea pretinzand ca nu stiu nimic. Pentru ca erai un tip minunat, care ma facea sa radiez de fericire.
Stiu ca teama ta probabil asta ar fi. Si ca daca vei suna, sau imi vei scrie, va fi pentru ca vrei sa controlezi situatia de acolo si sa te asiguri ca secretul tau e in siguranta. Oricat de ranita as fi, oricat de tare simt nevoia sa raspund intr-un mod neplacut atitudinii tale, nu m-as preta niciodata la gesturi atat de meschine ca sa imi calmez furia. Pentru ca desi acum consider ca nu o meriti, te iubesc si iti respect intimitatea. Asa ca din gura mea nu va iesi nici un cuvant vreodata. Sper ca, la un moment dat, sa apreciezi discretia si dedicarea mea si sa intelegi cat de mult mi-a pasat..
Te imbratisez cu forta si te sarut ca si prima oara, cu dorinta de a te avea din nou cat mai curand. Inca sper sa ma suni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu