Tot ceea ce facem e sa jucam..Ne place competitia,ne place sa castigam sau sa pierdem,sa trisam cu pasiune sau timiditate,sa incalcam reguli,sa indeplinim anumite atributii pline sau lipsite de sens.Mie una imi place sa joc,si consider viata un joc.Daca la inceput am tratat-o cu romantism,cu sfintenie,acum realizez ca nu'i decat un meci ca oricare altul,in care cineva are de suferit,si cineva se va bucura din plin.
De cate ori am fost eu cea care s-a bucurat,nu stiu sa va spun,caci victoriile le putem cu usurinta da uitarii,de parca le-am strange intr-un sac vechi si le-am arunca in podul prafuit al memoriei noastre.Si avem grija sa nu iasa- Doamne fereste!- de acolo,decat in caz ca avem de acuzat pe cineva,ori de judecat.Iar despre esec,nu cred ca e nevoie sa vorbesc.Ne macina la fiecare pas gandul ca ceva nu e cum vrem noi,poate chiar unii ar fi capabili sa-si "vanda sufletul diavolului" numai ca sa isi atinga scopurile.Mimam interesul si entuziasmul,dragostea practic inexistenta,mimam fericirea.Partea proasta e ca habar nu avem ce inseamna fericire.Ne jucam atat de mult cu niste simple cuvinte..Ranim,frangem inimi,mintim,totul pentru a fi acolo unde consideram ca ne e locul-in varf.In varful cui,va intreb?Al rautatii?Al perfidiei?Al lipsei de bun simt,de onoare si cinste?Da,intr-acolo ne indreptam.
Cat de putini dintre noi acorda importanta lucrurilor cu adevarat frumoase..Cat de putini sunt cei care stiu sa pretuiasca ceea ce au,ceea ce exista in jur..Iubim ,ziceti?Cum?Prin ce?Cu ce inima impietrita,cu ce ganduri meschine,cu ce idei preconcepute?Asta e iubire?A-ti forma o parere despre o persoana si a iubi acea parere,a iubi lucrurile de suprafata,frumusetea care este trecatoare?Oamenii rar iubesc pe altii pentru ceea ce sunt,si mai degraba ii iubesc pentru ce-si imagineaza ca sunt.Iata de unde dezamagirea.Iata de unde tristetea.Ne-o facem cu mana noastra.Ne amagim,din dorinta de a avea,din dorinta de a excela pe plan sentimental,profesional sau social.Si toate acestea pentru..?Fericire?O,sensul degenerat al cuvantului nu mai reprezinta acea bucurie inexplicabila,nici acea privire senina,sau zambete curate,largi.L-am imbacsit noi,l-am sucit pe toate partile,am stors sucul dulce al ei si l-am varsat pe cenusa calda inca a maniei noastre stinse...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu