Ar trebui sa fiu acasa,relaxata,bine-dispusa.Doar zgomotele insuportabile ale vecinilor ma impiedica sa ma bucur de mini-vacanta pe care am primit-o.Simt masinaria aia de parca mi-ar gauri peretii creierului si ar incerca sa imi invadeze ordinea care a reusit intr-un final sa imi stapaneasca gandurile.
M-am gandit sa scriu.Pentru relaxare.Pentru eliberare."Am doar 18 ani!!",imi tzipa neuronii de cateva zile incoace,de parca s-ar petrece cine-stie-ce fenomen inexplicabil.Da,am facut intr-un final 18 ani si sunt in continuare un copil dulce si imatur(de fapt,copil inseamna imatur prin definitie).Imi place despre mine sa cred ca sunt indeajuns de matura,responsabila si plina de hotarare.De multe ori,chiar sunt,dar am acele momente,ca niste scapari de o clipa,in care varsta isi spune cuvantul.Ceea ce nu e chiar atat de rau,daca stau bine sa ma gandesc.
Sunt plina de viata!Sunt entuziasmata pana la limitele imposibilului.Fiecare persoana pe care o cunosc,ma fascineaza,ma atrage intr-un mod dubios si apoi ramane in aria de "not enough"..Sunt prea pretentioasa?Pretentioasa,poate.."prea",nu cred.Doar pentru ca stiu ce vreau de la viata si stiu ceea ce merit nu inseamna ca visez la cai verzi pe pereti.Probabil am mai scris asta si intr-o alta postare,sau doar se simte o aceeasi umbra peste mai multe postari,pentru ca asta ma scoate in ultimul timp din minti.Sunt eu prea nehotarata si pretentioasa peste masura?Sau pur si simplu sunt putine persoane care sa se ridice la nivelul cerintelor mele?
prea luung! n-am citit
RăspundețiȘtergerefratetu:*