Ma simt... amortita. Paralizata de vreme, confuza. Lipsita de chef. In acelasi timp, ma simt enervata la maxim! "Papusica de portelan, fara creier si cu piciorusele desfacute "inocent" in lumina lunii." ->asa gasesc potrivit sa o prezint pe persoana care m-a scos azi din sarite. Sunt o fire calma, va spun, dar ma tortureaza namolul cu care ii este improscat capul ala greu(de aici ideea de grea de cap), ma distruge psihologic limitarea asta de neconceput, felul nesimtit in care manjeste lumea asta cu numele sau. Sunt rautacioasa, azi, pentru ca vreau si pentru ca pot! Ptr ca m-am saturat sa tac, si totusi nu sunt indeajuns de motivata sa ii trantesc in fata aceste cuvinte. Cel putin aici ma descarc. E prea mult spus "esti un nimic" sau "un nimeni". E degeaba rostit apelativul
Nu ai o viata proprie ptr ca nu stii sa iti formezi una, si nu esti capabila sa tii pe nimeni aproape pentru mult timp,. Pentru ca mirosi de la o posta a perfidie si a tradare, pentru ca nu e necesar sa deschizi gura, si lumea se convinge de mizerabilitatea cu care tratezi viata. Esti o insulta la adresa cuvintelor "feminitate" si "gingasie". Asadar, un esec total, ce traieste in depravare si in vulgaritate. Dar desigur, stiai asta deja, pentru ca nu sunt prima care iti vorbeste despre aceasta latura a ta, reala, dar descoperita tarziu.
Perfect! M-am mai relaxat... m-am mai descarcat. In mintea mea incep sa roiasca doar chestiile pozitive, si cu exceptia unui lucru minor care mi-a mai afectat starea de bine, le-am depasit pe celelalte. Vin de afara, cu parul plin de picuri veseli de ploaie care se preling pe pielea-mi fina si uda si ea la randul ei. Mi-am stors hainele de apa si m-am ingramadit in halatul meu de baie cu floricele. Sorbesc dintr-o ceasca de ceai si incerc sa ma consolez cu gandul ca toate se intampla cu un scop. Si ma calmez......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu