Precious moment..

Moment de liniste..doar zgomotul pixului care mazgaleste agresiv coala de hartie(asta tinand cont ca textul a fost conceput seara,inainte de culcare,in pat).Astfel ma inunda gandurile.Si sunt de toate felurile:si frumoase,si rautacioase,si temeri,si hotarari,si zeci de intrebari...
Am momente in care n-am nimic de zis.Si-mi asez in fata caietul mult iubit,iau pixul in mana si scriu..scriu tot ce imi trece prin minte.Ma gandesc la scoala,dar atat de mult imi displace acest gand,incat ma orientez spre orice altceva.Temeri...Despre asta as putea bodogani toata noaptea.In primul rand sunt constienta ca teama izvoraste intotdeauna din ignoranta si ca este doar un produs al mintilor noastre slab luminate:)).In schimb,am o senzatie de teama noua,mult diferita de pana acum.Ma simt putin speriata vazand cat de mult ia amploare schimbarea mea.Zi de zi devin mai interesata,prin definitie deci,mai interesanta.Incep sa renunt la ideea ca viata tine de lumea exterioara si de ceea ce fac altii in jurul meu,si ma focalizez si pe propria persoana.Sunt intr-o stare de autoobservare continua,de autoeducare,de autodezvoltare.
Vreau sau nu...mintea mea "danseaza" dintr-o parte in alta,nepermitandu-mi a scriuc eva concret.Sunt atat de fericita!Simt ca ma regasesc!Sau....poate abia acum incep sa ma cunosc cu adevarat,si imi place,imi vine sa strig de bucurie..."Hey,eu chiar mi-am dat seama ce ar trebui sa fac cu viata mea!".Nu ma mai simt o ratata intr-o mare de oameni cu care nu am nimic in comun.E clar ca am ceva de facut cu viata mea.Ceva ce altii refuza sa faca,irosindu-si timpul cu nimicuri si fleacuri.
Si ma gandesc...la mine,la ceea ce am,la ceea ce zilnic primesc,la ceea ce am aflat,si ceea ce inca caut sa aflu..
Si iata-ma experimentand,iata-ma dornica de a dobandi acel "ceva" pe care unii nici macar nu il percep ca fiind posibil..Dar asta sunt acum..Si asta imi place sa fiu,e starea cu care ma identific cel mai bine.O invingatoare!