Ce-ar fi sa ne putem trai vietile dupa bunul nostru plac,asa cum am vrea sa ni le amintim maine?Sa avem mereu o bucurie imensa in suflete,sa avem in permanenta un zambet intiparit pe chipurile senine..
Ce-ar fi sa putem aprecia tot ceea ce exista in vietile noastre?Sa iubim natura...Ninsoara asta calma,ce duce fulgii intr-un tango bine executat spre pieire...Ce s-o intampla de fapt cu fulgii cand se topesc?Ce s-o intampla cu pasarile dupa ce si-au incheiat socotelile pe Pamant?Ce simt frunzele copacilor cand nu mai au forta de a mentine verdeata si se prabusesc lent,spre a fi calcate de orice trecator?Sunt forme de viata,nu?
Cata importanta acordam acestor aspecte ale vietilor noastre supraaglomerate,superepuizate?Cand ne facem timp sa ne gandim?La viata...la ceea ce simtim,la ceea ce se petrece cu frumusetea din jurul nostru..Ne punem intrebari?Sau trecem nepasatori prin viata,considerand-o o datorie pe care cand o terminam de achitat suntem liberi sa murim?Atat sa insemne viata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu