Ganduri in ploaie.

Atat de hotarata sa iau viata in piept, sa privesc cu entuziasm spre viitor, sa ma indragostesc, sa respir din aerul curat al fericirii ...Si totusi.. dintr-o data, cazuta la pamant, strangandu-mi visele in pumni, sufocandu-ma cu gandul la "noi", fara sa am curajul sa respir singura, fara sa imi incep ziua cum obisnuiam, privind incantata pe fereastra facandu-mi planuri diverse.
Viata trece, alegem persoanele in care sa avem incredere si nu mult mai tarziu realizam ca temelia e falsa, ca privirile patrunzatoare, saruturile lungi, momente pretioase, nu sunt decat false iluzii ale unui copil care-si doreste cu ardoare sa readuca inocenta in viata lui...
M-am oprit sub un pod si sunt inconjurata de oameni straini...pe fetele lor se citeste preocuparea, nemultumirea, descurajarea... Privesc prin ei,la ploaia torentiala ce abia a-nceput si imi doresc sa gust din cafeaua fierbinte a uitarii..Pasesc in ploaie, iar stropii imi lovesc chipul lipsit de expresivitate, ma uda si imi cad la picioare ca niste lacrimi gigante ...E greu sa mai fiu cea de ieri. Ma deplasez mecanic printre picuri si imi vine sa ma asez, sa tip, sa plang....sa o iau de la capat!..In schimb, imi continui drumul si raman cu aceeasi apasare sufleteasca pana la caderea noptii. Acum, inca astept uitarea sa cada peste mine...